Drumul pâinii

Drumul pâinii

Arat

Capitolul I

Primul popas pe drumul pâinii ne aduce la momentul pregătirii pământului pentru cultura grâului. Arătura se face cu mare rost. Semănatul la fel. Începând din septembrie, să poată dospi peste iarnă sub pământ. Vedeți voi, pâinea dospește încă din sămânță.

Arșiță

Capitolul II

Coacerea grâului: roadele se văd târziu, abia anul viitor în vară, dar îți desfată privirea cât vezi cu ochii: galbenul desprins din soarele ce le-a rumenit transformă lanurile de grâu copt într-o mare de spice blonde, ordonate dar și rebele.

Cireșar

Capitolul III

Timpul a venit ca gospodarii să înceapă strângerea grâului: Seceriș. Sub energia lui Cireșar și arșița lui Cuptor oamenii zoresc prin lanuri și gospodării, pregâtind spicele pentru transformarea lor în făină: materia primă a pâinii.

Moară

Capitolul IV

Moștenire înțeleaptă și izvor de resurse meșteșugărești rafinate de-a lungul timpului de creativitatea și experiența morarilor, din tată în fiu, morăritul reprezintă ritualul sacru și important al transformării bobului de grâu în făină.

Frământat

Capitolul V

Pâinea de casă se face doar prin hărnicia mâinilor aprigi care plămădesc făina cu apă, sare, cu mare putere și cu spor de gătit pentru cei dragi. Se mai zice că făina din tot ce are grâul e mai bună și că maiaua naturală face minuni.

Cruce

Capitolul VI

Împletitura din aluat în formă de cruce se face ca simbol al binecuvântării divine în semn de mulțumire pentru pâinea noastră cea de toate zilele. Se pune deasupra, la final, pentru a-ți aminti să-ți faci cruce înainte de masă.

Vatră

Capitolul VII

Aluatul îmbrățișat de tavă se bagă pe foc de lemn cu o lopată specială, cu braț lung, adânc în cuptorul din cărămizi de lut. Pâinea crește și se coace mai bine așa, pe foc mare într-o oră, două, timp de răgaz pentru gospodine.

Pâine

Capitolul VIII

Printre ultimele operațiuni prin care mai trece pâinea înainte să fie pusă pe masă se numără și ungerea cu slănină sau cu ulei. Se face după ce s-a scos din cuptor pentru un plus de savoare, când încă e caldă și aburul absoarbe aroma.

Belșug

Capitolul IX

Drumul pâinii de la spic la vatră se încheie cu pregătirea unei mase tradiționale (începutul unei alte povești de altfel) binecuvântată de roadele pământului și de oamenii care au muncit pentru ele întreg anul, cu pâinea ca element central, simbol al belșugului ce trebuie prețuit zi de zi.